Cine-i acilea?

Vă mai amintiţi când povesteam de Uca că bătea la uşi după care zicea imediat: "Cine-i acolo?". Duse-s vrem'ile alea.

De-amu' a reuşit să rezolve şi misteru' deschisului (şi inchisului) de uşi, aşa că mai nou se prezintă direct cu "Uit-o pe Uca!". Din câte pot să-mi dau seama nici Veve, şi nici Dodo nu au nimic împotrivă :-).

Trambulim, Măria Ta!

În ce ne priveşte, a fost o decizie financiară: mai 'eftin să cumpărăm o (mini)trambulină decât ditamai patu'. (Pen' că, nu-i aşa?, unde altundeva se poate sări decât în patu' lu' mama şi-a lu' tata? Îndeosebi când încă nu-s chiar treji numiţi prop'itari de loc săltăreţ.)

În ce-o priveşte pe Măruca, a fost întru-totul de acord. Nu-mi mai amintesc dacă a şi promis că o dată cu apariţia trambulinei aceasta va deveni singurul loc din casă în care se poate sări din zori şi până-n seară. (Ştiam eu c-am uitat să fac ceva...)

Balerina

Ehh, şi-a venit şi ziua cea mult aşteptată (mai mult de mama, decât de Uca), în care Măruca a dat buzna în mini-studioul de dans unde se presupune că urmează să studieze niţel balet. A durat doar jumătate de oră, timp în care a alergat, s-a balansat de bară, s-a studiat în oglinzile de pe toţi pereţii, s-a aruncat pe jos şi --în general-- şi-a consumat energia după cum a considerat de cuviinţă. Ohh da, cred că a acordat fo' două minute de atenţie şi instructoarei care se risipea între explicatul câtorva mişcări de bază şi strunitu' celor şase mici spiriduşi care o înconjurau...

În orice caz, Uca pare că s-a distrat binişor. Ceea ce e singurul lucru care contează, până la urmă.

O privire de sus...

... din vârful Muntelui Albastru (Blue Mountain). Deşi, după părerea mea, un nume mai potrivit ar fi trebuit să fie Dealu' Albastru, dat fiind că diferenţa de nivel dintre bază şi vârf este doar cu puţin peste 200 de metri.

Staţiunea e cunoscută îndeosebi ca fiind singurul loc convenabil pentru acei locuitori ai Toronto-ului care doresc să practice schiatul. Cum noi nu ne includem în pomenita categorie, a fost okay şi o vizită pe timp de vară.

În ce-o priveşte pe Măruca, lucru care pare că a impresinat-o cel mai tare a fost urcatul şi coborâtul pantei în gondolă (o mini-cabină deschisă, trasă pe un cablu sus-jos).